lotri de litere

m-am chircit de durere adunandu-mi sub mine
toate dorintele am cautat sa le pun scut
inaintea nebunilor cu un varf de penita
nu aveam decat calimare de aruncat inspre ei
erau singurele ramase la-ndemana

literele mele furate de ei scanceau de durere
si ruperea se simtea precum un avort in pantecul gandurilor mele
destramate visele au inceput sa se zvarcoleasca
manjind cu sange asfaltul si cararea spre telul neatins

biciurile gurilor lor imi spurcau sfintenia
si-mi blestemau ziua in care am invatat sa scriu
razbunarea mea nu putea fi alta decat scrisul
scrie scrie mi-am spus si pune-ti gandurile la scut
lotrii de litere iti pot fura scrijelitura
dar ce nu stiu ei e sa gandeasca cu gandurile tale